Lilypie First Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

luni, 18 iulie 2011

Nu mai vrea?

Ne-am trezit de dimineata. Amandoi. El, dupa cum ii e obiceiul, a venit si si-a asezat capsorul peste abdomenul meu asteptandu-mi mangaierile. Dupa un timp vrea sa-mi ridice tricoul. Il las, il ajut chiar, si la vederea sanilor incepe sa zambeasca, apoi sa rada si abia apoi isi apropie gurita, trage de doua ori si atat. Cum doar atat? Nu este bine in pozitia asta? Pai hai sa schimbam. Il ridic in brate si acelasi lucru: se repede spre san, apoi trage de trei ori si gata. Ce e mai mamico? Ce nu iti place? Hai sa incercam culcati. Surpriza! Tot la fel. Bine. Poate nu ii este foame sau poate nu vrea lapte. Ba da, vrea, dar intinde manuta dupa cana. Il servesc.

Ne pregatim iarasi de somn. Ii scot hainutele, el canta naa-na, se aseaza peste mine, isi suceste capsorul pentru a-si asigura cea mai buna pozitie si dupa ce se mai suceste de doua ori, incepe sa-mi ridice tricoul. Da mami, spun cu sanii deja grei, vrei laptic? Iarasi rade. Se apropie, suge foarte putin si se intoarce pe burtica. Il mai rog odata, mai insist, intreb si clatina din cap. Nu mai vrea. Bine mami, tu decizi. Dar eu nu pot sa nu intreb: de ce? Deja lapticul are alt gust? Gata? Nu mai vrei deloc? Niciodata?

joi, 7 iulie 2011

A treia luna de sarcina

Abia a inceput si pare a fi cea mai dificila. Dimineata, dupa noul program, tot ce ajunge prima data in stomac trebuie eliminat, care eliminare se face sub privirile atente ale copilului ce ma urmareste pana la baie (da, ajung pana acolo, drept ca in pas alergator) proptindu-se in usa si intrebandu-se, probabil, ce face mami acolo. Nu stiu cum se face dar sta surprinzator de cuminte pana isi revine mami. Apoi ma izbeste un miros puternic ce pare sa vina din scutecul copilului drept in centrul stomacului meu, care stomac dadea ceva semne de intremare. Ma abtin cu greu si reusesc sa schimb copilu'. O alta operatiune datatoare de greturi este gatitul/hranitul copilului. Cum eu ma hranesc in ultimul timp cu salata de rosii cu branza, fara branza, tocanita de rosii, cartofi natur, cartofi fierti cu branza, mancarurile cu carne (de vitel mai ales) ma lasa fara respiratie. Mirosul leusteanului fara de care nu concep o ciorba de vitel ma trimite in pas grabit la baie. Dar cum nu pot hrani copilul cu meniul meu saracacios ma sacrific, ce sa fac?
Un lucru foarte binevenit este ca piticului a inceput sa ii placa in carut si nu mai trebuie carat chiar tot timpul in care refuza sa se transporte pe picioarele din dotare. Dar de multe ori chiar si impinsul carutului ma oboseste peste masura iar persoanele binevoitoare intalnite pe strada se grabesc sa ma linisteasca: a, lasa mama ca e mai greu pana misca, dup-aia nu mai ai probleme, ia sa vezi. Iar eu, ca un Gica Contra ce sunt, nu pot sa nu intreb: pai cum, ce lagatura o fi in faptul ca copilul meu incepe sa inoate mai "apasat" si incetarea greturilor? Adica ce, el acum nu misca? Ba eu stiu sigur ca misca. L-am vazut eu la echografie. Si greturi tot am. Dar degeaba, toata lumea stie mai bine decat tine si nu ai decat sa taci, supusa, si sa asculti rabdatoare experientele doamnelor cu varste respectabile care stiu tot, ca ele au trecut prin multe. Si aici ajung la alt subiect atat de discutat. Alaptarea. Mi s-au dat exemple cum si ce ii poate cauza incapatanarea mea copilului nenascut. Ca asa a facut Nustiucine, ca nu a stiut de a doua sarcina si al doilea copil a avut probleme cu fixarea calciului. Bine dar alta cauza nu putea impiedica fixarea calciului? Nu si nu. Si uite-asa, iata-ma alaptand pe ascuns si nerecunoscand adevarul decat pe alocuri si spunand ca da, il intarc. Si poate ca as vrea dar nu stiu cum, ca uite ca ma sperie putin toate aceste istorisiri. Dar copilul meu se bucura atat de mult cand cere ti-ti si vede ca mamica il serveste... Nu conteaza ca in urma cu doua minute a vrut lapte din cescuta. Ti-ti e ti-ti si el vrea cat mai des. Si nici nu a mai cerut noaptea. Doar ziua. Si eu cum sa nu ii dau?!?
Astazi mi-am facut curaj si m-am urcat si pe cantar si in pofida abdomenului meu care indica spre patru luni (nu 'inceputul' celei de-a treia) cantarul arata 'doar' 52 kg, adica un kg surplus. Bine pana aici dar daca ma gandesc la cat de putin am mancat, nu pot sa nu ma gandesc iar la cele 72 dobandite in prima sarcina.
De cand a revenit vara nu ma mai bantuie nici Lacustra lui Bacovia, am reinceput sa stiu cum sa imi imbrac copilul, am redescoperit tricourile si maiourile si pantalonii scurti, caci zilele trecute nu mi-am pus haine de iarna de rusine... Deci daca ma gandesc bine lucrurile cumva-cumva tind spre bine. Numa' copilul numarul doi sa "miste" ca sa scap si eu de greturi... Da-i, mami, da-i, tot la fel ca Bute!

vineri, 1 iulie 2011

14 luni

Da mamico, de ce plangi? Ce vrei tu, mami la ora asta?
Titi- aud glasul plangaret spunand. Mi se parea ca nu a trecut nici o ora de la ultima trezire dar m-am inselat. Tercuse exact o ora. Dupa 0:00, 1:00 si 2:00, acum, la 3:00 cerea iar. Si din nou la 7:00 si 8:00.
Bine mami, iti mai da mamica odata tzitzi, dar apoi poate pana dimineata nu te mai trezesti ca mamica se simte rau si e obosita...
Titi se aude din nou.....
Ma conformez.
Asta a fost in urma cu 4 nopti. Ultimele doua au fost de vis, fara supt, fara treziri, doar cele doua treziri matinale la 7:00 si 8:00. Mai mult decat rezonabil! A inceput sa imi ceara cescuta din care stie ca primeste lapte. Nu i-am mai oferit sanul fara sa ceara precis si surpriza, cere sa suga destul de rar. A adormit chiar, desi eram sigura ca nu, fara sa suga. Uneori chiar si seara, ceea ce a fost o surpriza si mai mare. Au fost zile cand s-a multumit sa suga doar la somnul de dupa-amiaza. Nu i-am refuzat sanul pentru ca nu pot sa il vad ca plange cand stiu ca pot sa ii ofer ceea ce doreste, dar cumva, nu stiu cum, lucrurile merg de la sine. Nu stiu daca este bine sau rau. Stiu doar ca in prima seara cand nu a cerut sa suga am suferit groaznic si daca ar fi schitat si cel mai mic gest nu as mai fi asteptat nici o secunda. Mi-am retinut cu greu lacrimile si mult timp dupa ce el a adormit am stat si am jelit in liniste si doar dimineata cand a cerut din nou mi-am mai adunat bucatelele de suflet imprastiate care incotro.
Tot in domeniul diversificarii pot spune ca iarasi am avut o luna de vis cu multe fructe din gradina proprie sau a bunicilor la care ne-am abonat fara rusine. Piticul a servit capsuni, cu prudenta, e adevarat, dar fara incidente, cirese la inceput jumatati iar apoi pasate caci nu putea sa le mestece si le-a inghitit asa, a primit si cateva bobite de zmeura si inca ma mai gandesc daca ii dau coacaze. In curand vom avea dovlecei de la buni din gradina, fasole verde de la noi, castraveti, rosii si alte minunatii si vom putea servi si pui crescuti la fratele personal doar cu graunte. Nu cred ca ma incadrez neaparat in curentul bio dar atunci cand locul unde am feliat un castravete a ramas verde ma cred indreptatita sa studiez mai atent ce mananc si mai ales ce dau copilului. Si in felul acesta in gradina care anul trecut producea niste trifoi nefolositor pentru noi (nu m-am vazut niciodata agricultoare, nici acum nu ma consider, dar...) acum cresc cei mai frumosi morcovi, cea mai frumoasa ceapa, cartofi, patrunjel, rosii, castraveti etc. din dorinta de a nu mai avea atatea intrebari cu privire la alimentatia copilului. Deci la acest capitol am progresat toti... Vrea sa incerce tot ceea ce mancam noi. A cerut pui cu maioneza de usturoi si i-am dat convinsa fiind ca n-o sa ii placa, dar m-am inselat caci a mai cerut si nu doar de cateva ori. Nu ii place branza simpla desi cu mamaliga si smantana pare sa fie desert. In continuare e la mare cautare piureul de legume in care ii mai amestec din cand in cand oul atunci cand il refuza caci nici acesta nu ii place in mod deosebit.
Ne intelegem cel mai bine tot prin semne desi vorbeste mult dar fara sa pot intelege mare lucru. A inceput sa spuna asss-ta, catelul vecinilor este de-dy (tedy), cere tot prin de-i, dar cel mai mult intinde manuta spre ceea ce doreste. Atunci cand vrea sa strige pe cineva se foloseste de diverse vocale spuse pe un ton mai ridicat. Altfel cuvintele inteligibile sunt putine.
Desi ii place foarte mult compania, prefera sa se joace de cele mai multe ori singur. Jucariile nu prezinta un interes prea mare decat atunci cand sunt noi si pentru scurt timp.
Ii place mult de tot sa il alintam el insusi luind initiativa daruindu-ne saruturi umede sau prinzindu-se strans cu manutele de noi si odihnindu-si capul pe umarul nostru.
Ce mai, este o minune de baiat si ne intrebam, eu si consortul, cum de-i al nostru. Cum de l-am meritat?
Pentru mine in aceasta luna provocarea suprema este schimbatul copilului mai ales dimineata, gasitul unui aliment pe care sa il pot gati si manca (o perioada a fost cartoful fiert dar s-a terminat prietenia dintre noi. Ma mai inteleg cat de cat cu lactatele.). In rest ma lupt sa supravietuiesc, ma intreb cum sa mai fac rost de niste rabdare, cum sa fac sa reduc starile de rau si greturile si cum as putea beneficia mai mult de ajutorul consortului. Toate par imposibile pentru moment.... Dar se spune ca toate trec, deci rabdare... adica ceea ce nu prea mai am. Unde s-o gasi???